Ce spune asta despre HPV și despre tine?

Infecția cu HPV este extrem de frecventă și, în marea majoritate a cazurilor, trecătoare. Peste 80% dintre leziunile intraepiteliale de grad scăzut regresează spontan în doi ani, prin imunitatea celulară a gazdei. Nu infecția în sine este problema, ci persistența ei, iar persistența nu se simte, nu doare și nu se vede. De aceea, terenul imunitar și controlul ginecologic periodic sunt imperios necesare.

Cifra care ar trebui să schimbe conversația

Când o femeie primește un rezultat pozitiv la testarea HPV, primul lucru care i se întâmplă nu este medical. Este emoțional. Cuvântul „HPV" se lipește imediat de cuvântul „cancer", iar între ele se instalează o frică ce, de multe ori, nu are dimensiunea riscului real.

Iată ce arată literatura de specialitate, într-o singură propoziție:

Clearance-ul viral este consecința intervenției imunității gazdei, care duce la regresia spontană a infecției și a marii majorități a leziunilor intraepiteliale scuamoase de grad scăzut, peste 80%, într-un interval de doi ani.

*Riethmuller D, Schaal JP, Mougin C. Épidémiologie et histoire naturelle de l'infection génitale à papillomavirus humain. Gynécologie Obstétrique & Fertilité, 2002;30(2):139–146.

Nu este o cifră izolată. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 90% dintre infecțiile HPV se rezolvă spontan în doi ani, fără niciun fel de intervenție. Iar în cohorta prospectivă condusă de Eduardo Franco pe 1.425 de femei din São Paulo, dintre cele 177 de femei pozitive la înrolare, doar 35% mai erau infectate după 12 luni.

Cu alte cuvinte, corpul unei femei sănătoase rezolvă, singur, această infecție. În majoritatea covârșitoare a cazurilor.

Aproape toți oamenii activi sexual trec, la un moment dat, prin această infecție. Întrebarea esențială este astfel, ce face ca la unele femei virusul HPV să treacă "de la sine", iar la altele să devină caz oncologic?

Ce este, de fapt, HPV?

Papilomavirusul uman nu este un singur virus, ci o familie de peste 200 de tulpini, dintre care aproximativ 40 infectează zona anogenitală. Se împart, funcțional, în două categorii:

• Tipuri cu risc scăzut (6, 11 și altele), ele pot produce condiloame, dar nu au potențial oncogen.
• Tipuri cu risc înalt / oncogene (16, 18, 31, 33, 45, 52, 58 și altele), ele sunt cele implicate în carcinogeneza cervicală. Tipul 16 este responsabil de peste jumătate dintre cancerele de col.

Transmiterea se face prin contact piele-pe-piele în zona genitală. Nu necesită act sexual penetrativ, iar prezervativul reduce riscul fără să îl elimine, pentru că nu acoperă toată suprafața de contact.

Un lucru esențial, pe care puține femei îl aud clar, HPV poate rămâne latent ani de zile. Un test pozitiv nu spune când ai contractat virusul și nu spune de la cine. Nu este un test de fidelitate. Este un test de expunere, iar expunerea poate fi veche de un deceniu.

Unde sunt riscurile reale și unde sunt temerile exagerate

Aici merită să fim foarte precise, pentru că frica nedirecționată consumă exact resursele de care are nevoie sistemul imunitar.

Temeri care nu se susțin

„HPV pozitiv înseamnă că voi face cancer." Nu. Cancerul de col uterin apare, tipic, după 15–20 de ani de infecție persistentă cu un tip oncogen, la o femeie cu imunitate normală. Marea majoritate a femeilor pozitive nu vor ajunge niciodată acolo. Un test pozitiv izolat este un semnal de monitorizare, nu un diagnostic oncologic.

„O leziune de grad scăzut trebuie tratată imediat, agresiv." Nu neapărat. Tocmai pentru că peste 80% dintre leziunile de grad scăzut regresează singure, protocoalele moderne prevăd, în multe situații, supraveghere activă în loc de intervenție. Decizia aparține exclusiv medicului ginecolog care te urmărește.

„HPV e o boală rușinoasă." Este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală din lume. Aproape toți oamenii activi sexual o contractează la un moment dat. Rușinea nu are aici niciun rol biologic, are doar rolul de a întârzia controlul medical.

Riscuri care sunt reale

Persistența. Datele analizate de Riethmuller sunt explicite, la femeile cu port viral tranzitoriu, riscul de progresie a leziunilor de grad scăzut este practic nul, la cele cu port persistent, riscul urcă la aproximativ 7,7%. Nu infecția, persistența este pericolul real.

Absența screeningului. Aici se află, de fapt, drama românească, iar cifrele sunt greu de privit. Conform datelor ECIS citate de Institutul Național de Sănătate Publică, România avea în 2022 o rată de incidență a cancerului de col uterin de 32,6 la 100.000 de femei, față de o medie europeană de 11,7, de peste două ori și jumătate mai mare. Rata de mortalitate este de 16,8 la 100.000, față de 5,3 media UE, de aproximativ trei ori mai mare. Iar rata de participare la screening a fost, în 2023, de aproximativ 6%, conform OECD.

România nu are cea mai mare mortalitate prin cancer de col din Uniunea Europeană pentru că femeile românce au sistemul imunitar mai slab. O are pentru că nu ajungem la control, pentru că nu există noțiunea de screening și prevenție.

Persistența, nu infecția e mecanismul care face diferența

Ce decide dacă un virus trece sau rămâne?

Răspunsul este imunitatea celulară, brațul sistemului imunitar mediat de limfocitele T, celulele dendritice și celulele natural killer. HPV este un virus care infectează exclusiv epiteliul, nu produce viremie și are strategii sofisticate de a evita detecția imună. Confruntarea nu se dă în sânge, ci la nivelul mucoasei.

Când răspunsul imun celular local funcționează, virusul este eliminat în medie în circa 8 luni. Când acest răspuns este întârziat, epuizat sau dereglat, infecția persistă iar persistența este condiția necesară pentru ca ADN-ul viral să se integreze în genomul celular și pentru ca oncoproteinele E6 și E7 să înceapă să perturbe mecanismele de control al ciclului celular.

De aceea, în literatura de specialitate, factorii care contează pentru evoluție nu sunt factori virali. Sunt factori de gazdă. Factori de teren.

Ce spun studiile despre teren

Trebuie spus onest, de la început, aceste asocieri provin din studii observaționale. Ele arată corelații solide și mecanisme plauzibile, dar nu demonstrează cauzalitate în sensul strict al unui trial randomizat. Le prezentăm ca atare pentru că o femeie informată corect ia decizii mai bune decât una convinsă de promisiuni.

Folatul și vitamina B12

Echipa condusă de Chandrika Piyathilake, la University of Alabama at Birmingham, a urmărit prospectiv, timp de 24 de luni, relația dintre concentrațiile sistemice de folat și istoria naturală a infecțiilor HPV cu risc înalt. Concluzia, statusul folatului se asociază cu apariția și durata infecțiilor cu tipuri oncogene, după ajustarea pentru alți micronutrienți (B12, A, E, C, caroten total) și pentru factorii de risc cunoscuți.

Aceeași echipă a arătat ulterior că femeile cu folat plasmatic ridicat și vitamină B12 suficientă au risc mai scăzut de neoplazie intraepitelială cervicală, și că acești doi donori de metil par să influențeze gradul de metilare al promotorului viral E6, un mecanism epigenetic, nu doar nutrițional.

Folatul și B12 nu sunt „tratament pentru HPV". Sunt însă cărămizi din care se construiește un epiteliu care se repară corect și o imunitate care funcționează.

Fumatul

Anna Giuliano și colaboratorii au urmărit prospectiv 346 de femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Rezultatul, replicat prin două metode independente de testare: fumătoarele au menținut infecția HPV semnificativ mai mult timp și au avut o probabilitate mai mică de a elimina o infecție oncogenă comparativ cu femeile care nu au fumat niciodată. S-a observat și un efect de doză, cu cât durata fumatului este mai mare, cu atât clearance-ul este mai puțin probabil.

Autorii au formulat concluzia direct, fumatul promovează evenimentele carcinogenetice cervicale precoce, prin creșterea duratei infecțiilor oncogene și scăderea probabilității de eliminare a acestora.

Dacă există un singur lucru modificabil cu efect demonstrat asupra evoluției, acesta este.

Vitamina D

Aici, imaginea este mai nuanțată, și merită spus. Studiul lui Özgü și colaboratorii a sugerat că deficitul de 25-OH vitamină D ar putea fi un motiv al persistenței ADN-ului HPV în leziunile premaligne cervicale. Mai multe studii ulterioare au raportat asocieri similare, iar mecanismul este plauzibil, receptorii pentru vitamina D sunt prezenți pe monocite, macrofage, celule dendritice și limfocite, iar vitamina D induce peptide antimicrobiene și susține integritatea barierei epiteliale.

Însă o revizuire sistematică publicată în BMC Infectious Diseases în 2024 a concluzionat că dovezile actuale nu sunt suficient de consistente pentru a stabili clar această asociere, semnalând o eterogenitate importantă între studii.

Concluzia rezonabilă, menținerea unui nivel adecvat de vitamina D este oricum necesară pentru sănătatea generală și pentru funcția imună. Nu o prezentăm ca soluție pentru HPV. O prezentăm ca element de teren, cu dovezi în curs de consolidare.

Cei șase piloni ai terenului

HPV nu este o boală a colului uterin. Este o boală a femeii în ansamblu, pentru că răspunsul imun care decide soarta virusului se construiește din tot ce faci în fiecare zi a vieții tale.

1. Alimentația

Accent pe folat (legume cu frunze verzi închise, leguminoase, sfeclă, avocado), vitamina B12 (surse animale sau supliment, obligatoriu pentru femeile vegetariene și vegane), antioxidanți din legume și fructe colorate, grăsimi bune și proteină suficientă. Alcoolul în exces și zahărul rafinat lucrează în direcția opusă.

Merită menționat că 70% din țesutul imun al organismului se află la nivel intestinal. Un intestin inflamat nu produce o imunitate competentă.

2. Somnul

Somnul este momentul în care se produce cea mai mare parte a activității de reparare celulară și de consolidare imună. Privarea cronică de somn deprimă activitatea celulelor natural killer, exact celulele implicate în supravegherea antivirală. Șapte-opt ore, cu regularitate, nu sunt un lux. Sunt infrastructură.

3. Mișcarea

Activitate fizică moderată, regulată. Nu extremă, efortul intens și epuizant are, paradoxal, efect imunosupresor tranzitoriu. Mersul pe jos zilnic, forță de două ori pe săptămână, respirația în aer liber. Constanța bate intensitatea.

4. Expunerea corectă la soare

Pentru sinteza vitaminei D, 15–20 de minute de expunere pe suprafețe mari de piele, în afara intervalului orar cu radiație maximă, în sezonul cald. La latitudinea României, sinteza cutanată este practic nulă între octombrie și martie, perioadă în care suplimentarea, dozată pe baza unei analize de sânge (25-OH vitamina D) și la recomandarea medicului, este rezonabilă.

5. Igiena sexuală

Aici trebuie vorbit fără moralizare, pentru că moralizarea nu ajută pe nimeni.

Epidemiologic, numărul de parteneri sexuali de-a lungul vieții este un factor de risc pentru expunere, pur și simplu pentru că fiecare partener nou este o nouă probabilitate de contact viral. Este o observație statistică, nu o judecată de valoare.

Dar este esențial să spunem și cealaltă jumătate, o femeie cu un singur partener în toată viața poate avea HPV, pentru că istoricul partenerului contează la fel de mult ca al ei. Iar tipul de HPV contractat, momentul din viață și starea imunitară din acel moment sunt cel puțin la fel de importante ca numărul.

Practic, relații în care contracepția barieră este folosită conștient, testare în cuplu atunci când este relevant, și discuția aceasta purtată fără rușine.

6. Terenul sufletesc

Stresul cronic nu este o metaforă. Cortizolul menținut ridicat pe termen lung suprimă răspunsul imun mediat celular, exact brațul imunitar responsabil de eliminarea HPV. Această legătură este documentată în imunologia generală. Aplicarea ei specifică la persistența HPV rămâne un domeniu de cercetare observațională, nu o certitudine.

Ceea ce putem spune cu onestitate este că o femeie epuizată, care nu doarme, care duce singură o încărcătură pe care nu o poate lăsa jos, care trăiește în vigilență permanentă, acea femeie nu are aceleași resurse imunitare ca o femeie odihnită și susținută. Iar asta este un context care poate fi, măcar parțial, schimbat.

O precizare importantă și necesară, nimic din ce este scris mai sus nu înseamnă că o femeie care dezvoltă o leziune persistentă „nu s-a îngrijit destul". Genetica, tipul viral, coinfecțiile și hazardul biologic joacă un rol real. Terenul schimbă probabilitățile. Nu distribuie vinovății.

Ce nu înlocuiește controlul ginecologic

Aici ajungem la partea cea mai importantă a acestui articol, și o spunem cât se poate de direct.

Terenul imunitar bine îngrijit nu elimină nevoia de screening. O face cu atât mai necesară.

Motivul este strict logic. Tot ce am descris mai sus influențează probabilitatea ca infecția să se rezolve. Dar persistența, singurul lucru care contează cu adevărat pentru risc este complet asimptomatică. Nu doare. Nu sângerează. Nu produce secreție. Nu dă niciun semn. O femeie nu are absolut niciun mod de a ști, din interior, dacă virusul a plecat sau a rămas.

Singurul mod de a ști este testarea.

Ce înseamnă asta practic:

• Testare HPV cu genotipare - standardul actual de screening primar, recomandat de la 30 de ani, la intervalul stabilit de medic.
• Citologie Babeș-Papanicolau - singură sau în co-testare, conform indicației medicale.
• Colposcopie - atunci când rezultatele o impun.
• Vaccinarea anti-HPV - cea mai eficientă măsură de prevenție primară disponibilă, cu eficacitate maximă înainte de debutul vieții sexuale, dar cu beneficii și ulterior, la recomandarea medicului.

Dacă ai un rezultat pozitiv sau o leziune diagnosticată, medicul ginecolog este singura persoană care stabilește conduita. Nu internetul, nu un forum, nu un articol de blog, inclusiv acesta.

Cum susține Apiarium terenul?

Din 1952 lucrăm cu produsele stupului. Din 2013, sub numele Apiarium, transformăm această tradiție apicolă în formule dezvoltate alături de un apifitoterapeut acreditat SRAFA și validate împreună cu medici colaboratori, farmaciști și specialiști din domeniu.

De peste 12 ani, Kit-ul Infecție HPV este unul dintre protocoalele noastre cu cea mai lungă istorie de utilizare și cel mai consistent feedback din partea femeilor care l-au folosit. Nu pentru că ar trata infecția, nu o face, și nu vom pretinde niciodată că o face, ci pentru că adresează exact ceea ce studiile arată că este determinant: terenul.

Protocolul, conceput pentru 4–6 săptămâni, conține:

• Tonic No. 12 (×2) - susține microbiota intestinală, acolo unde se formează cea mai mare parte a competenței imune
• Extract de propolis No. 1 - matrice bogată în flavonoide, cu proprietăți antivirale și antioxidante recunoscute
• Lăptișor de matcă crud - cu 10-HDA pentru susținerea regenerării și a echilibrului general
• Miere polifloră crudă - procesată sub 37°C, nepasteurizată, ca matrice de biodisponibilitate
• Cremă Solidă No. 1 - pentru susținere locală, la nivelul mucoasei intime

Vezi Kit-ul Infecție HPV →

Mai multe despre abordarea noastră: Ghidul HPV și sănătate intimă · Colecția Sănătate Intimă · Colecția Imunitate · Ce este apifitoterapia · Despre Emese Bădina

Dacă vrei o recomandare personalizată, scrie-ne. Consultanța apifitoterapeutică este o completare a consultului medical, niciodată o înlocuire a lui.

Referințe

1. Riethmuller D, Schaal JP, Mougin C. Épidémiologie et histoire naturelle de l'infection génitale à papillomavirus humain. Gynécologie Obstétrique & Fertilité. 2002;30(2):139–146. Link
2. Franco EL, Villa LL, Sobrinho JP, Prado JM, Rousseau MC, Désy M, Rohan TE. Epidemiology of acquisition and clearance of cervical human papillomavirus infection in women from a high-risk area for cervical cancer. J Infect Dis. 1999;180(5):1415–1423. PubMed
3. Piyathilake CJ, Henao OL, Macaluso M, Cornwell PE, Meleth S, Heimburger DC, Partridge EE. Folate is associated with the natural history of high-risk human papillomaviruses. Cancer Res. 2004;64(23):8788–8793. Link
4. Piyathilake CJ, Macaluso M, Alvarez RD, Bell WC, Heimburger DC, Partridge EE. Lower risk of cervical intraepithelial neoplasia in women with high plasma folate and sufficient vitamin B12 in the post-folic acid fortification era. Cancer Prev Res. 2009;2(7):658–664. PubMed
5. Giuliano AR, Sedjo RL, Roe DJ, Harri R, Baldwi S, Papenfuss MR, Abrahamsen M, Inserra P. Clearance of oncogenic human papillomavirus (HPV) infection: effect of smoking. Cancer Causes Control. 2002;13(9):839–846. PubMed
6. Özgü E, Yılmaz N, Başer E, Güngör T, Erkaya S, Yakut Hİ. Could 25-OH vitamin D deficiency be a reason for HPV infection persistence in cervical premalignant lesions? J Exp Ther Oncol. 2016;11(3):177–180. PubMed
7. Relationship between human papillomavirus and serum vitamin D levels: a systematic review. BMC Infect Dis. 2024. Link
8. Organizația Mondială a Sănătății. Human papillomavirus and cancer — fișă informativă. who.int
9. Institutul Național de Sănătate Publică. 17 Noiembrie — Ziua Globală de Eliminare a Cancerului de Col Uterin (date ECIS/IARC 2022). insp.gov.ro

Notă medicală și legală

Acest articol are scop exclusiv informativ și educațional. Nu constituie sfat medical, diagnostic sau recomandare de tratament. Infecția cu HPV și leziunile cervicale se evaluează și se gestionează exclusiv de către medicul ginecolog, prin testare și investigații specifice.

Produsele Apiarium sunt suplimente alimentare. Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. A nu se depăși doza zilnică recomandată. Ele nu tratează, nu vindecă și nu previn boli.