Statul român ne-a selectat să reprezentăm România la Dubai. Apoi s-a răzgândit.

Apiarium a fost aleasă, alături de alți șapte producători români, să reprezinte România la MENOPE, Middle East Natural & Organic Products Expo, Dubai, 16–18 noiembrie 2026.

Nu am cerut o favoare. Am trecut printr-o procedură de selecție. Am fost evaluați, aprobați, incluși într-un program al statului român. Programul de Promovare a Exportului, creat exact pentru asta, ca producătorii care adaugă valoare în România să poată ajunge pe piețele unde această valoare este plătită.

Ieri am aflat, prin organizatorii pavilionului, că autoritățile au decis să anuleze finanțarea participării României la MENOPE, alături de alte evenimente promoționale importante. Fără consultare. Fără explicație. După ce procedurile de selecție începuseră, după ce partenerul extern rezervase deja suprafața de stand, după ce opt companii își construiseră planuri de export în jurul acestei date.

Vreau să vă spun ce se anulează, de fapt, odată cu acea linie de buget.

Ce este MENOPE și de ce contează?

Ce este MENOPE și de ce contează?

MENOPE este evenimentul-fanion al industriei de produse naturale și organice din întreaga regiune MENA, peste 500 de expozanți internaționali, peste 21 de pavilioane naționale, peste 17.000 de buyeri și distribuitori, la Dubai World Trade Centre. Acolo vin Italia, Turcia, Germania, Spania cu pavilioane de țară, cu strategii, cu bugete. Pentru un producător mic dintr-o economie ca a noastră, un pavilion național este singura poartă realistă către o astfel de piață. Singur, costul e prohibitiv. Împreună, sub steag, devine posibil.

Golful este una dintre piețele cu cea mai rapidă creștere din lume pentru produse naturale, apicole și de wellness. Este o piață care plătește calitatea. Care caută exact ceea ce România are și nu știe să vândă.

Paradoxul pe care îl trăim de treizeci de ani

Paradoxul pe care îl trăim de treizeci de ani

România este constant între primii trei producători de miere din Uniunea Europeană. Și an de an facem același lucru, vindem ce avem mai bun ieftin, repede și la vrac, în butoaie, către intermediari din Vest, la prețuri mici, de câțiva euro pe kilogram, iar apoi importăm mii de tone de miere și mai ieftină și adesea contrafăcută, pe care o consumăm noi. Mierea bună o mănâncă neamțul. Eticheta, marja, brandul, povestea, valori care se adaugă în altă parte. Noi rămânem furnizorul anonim de materie primă.

Apiarium există ca să rupă exact acest cerc. De trei generații, din 1952, familia noastră crește albine în munții Banatului. De treisprezece ani construim, în Timișoara, o companie care nu vinde miere la vrac ci formulări apifitoterapeutice dezvoltate cu o echipă medicală, produse notificate, studiate, ambalate, cu identitate. Adică fix acel lucru pe care toată lumea spune că România ar trebui să-l facă, valoare adăugată. Cu angajați. Cu taxe plătite la zi. Cu laborator. Cu răspundere.

Când o astfel de companie are oportunitatea să ajungă în Dubai sub pavilionul României, nu se promovează doar pe sine. Demonstrează că România poate fi altceva decât furnizor de vrac.

Exportul nu e un moft, sunt bani aduși în țară

Exportul nu e un moft, sunt bani aduși în țară.

Fiecare contract de export înseamnă valută adusă în România. Înseamnă TVA, impozite, contribuții plătite aici. Înseamnă locuri de muncă în producție, în laborator, în stupine, în logistică, nu în intermediere. Balanța comercială a României este cronic deficitară, singurul răspuns sănătos la asta este exportul cu valoare adăugată mare. Orice altceva înseamnă împrumuturi și deficit lăsat moștenire copiilor noștri.

Iar legea o spune explicit. Legea nr. 30/1999 prevede, la articolul 2, că sumele alocate promovării exporturilor prin târguri și expoziții internaționale nu pot fi mai mici de 0,1% din volumul în valută al exportului din anul anterior. Finanțarea acestor participări nu este o generozitate a statului. Este o obligație legală, gândită tocmai pentru că exportul este locomotiva de încasări valutare a unei economii.

Contextul în care se ia o astfel de decizie

Contextul în care se ia o astfel de decizie

România nu are un guvern cu puteri depline din 5 mai. De peste trei luni, țara este administrată de interimari, în timp ce criza politică, cea mai gravă, spun unii, de la Revoluție încoace, riscă să se prelungească până în toamnă. Și totuși, cineva, undeva, a găsit timp și energie pentru o singură decizie fermă, să taie exact bugetul care aduce bani în țară.

Nu este prima dată. La Wine Paris, în februarie, producătorii români de vin au fost lăsați să-și încropească singuri standul, pe cheltuiala lor, pentru că finanțarea a venit, sau mai mult nu a venit, în ultimele zile înainte de târg. Există un tipar aici, și el nu ține de un partid sau de un ministru anume. Ține de felul în care statul român își privește producătorii, ca pe o resursă de la care se încasează, nu ca pe un partener în care se investește.

Suntem tot mai puțini cei care încă producem în România. Care nu am mutat producția, nu am optimizat fiscal în altă parte, nu am renunțat. Care angajăm, plătim, notificăm, ne acredităm, ne supunem fiecărui control. Iar răspunsul statului, în anul în care am fost selectați să-i purtăm steagul la Dubai, este o anulare comunicată pe surse, cu trei luni înainte de eveniment.

Ce cerem?

Ce cerem?

Nu cerem privilegii. Cerem ca statul român să-și respecte propria lege, propriile programe și propriile angajamente. Cerem ca decizia privind MENOPE și celelalte evenimente promoționale să fie reanalizată de urgență și ca finanțarea aprobată să fie deblocată. Vom contrasemna intervenția oficială a organizatorilor către autorități și vom continua să vorbim public despre asta pentru că tăcerea este exact terenul pe care astfel de decizii cresc nestingherite.

Iar dacă statul nu va veni la Dubai, să știe un lucru, producătorii români tot acolo vor ajunge, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Doar că vor ajunge în ciuda lui. Și asta, într-o țară normală, ar trebui să fie de neimaginat.