Lăptișorul de matcă și standardul lui de calitate

Lăptișorul de matcă este amestecul secrețiilor glandelor hipofaringiene și mandibulare ale albinelor lucrătoare tinere și constituie hrana larvelor de matcă și a mătcii adulte. Aproximativ două treimi din masa lui sunt apă. Restul cuprinde proteine, în majoritate din familia MRJP (major royal jelly proteins), zaharuri, lipide, vitamine din complexul B și minerale. Dintre lipide, acidul 10-hidroxi-2-decenoic (10-HDA) este substanța caracteristică lăptișorului și principalul lui marker de autenticitate. Compoziția și rolurile lăptișorului sunt descrise pe larg în articolul dedicat lăptișorului de matcă crud.

Referința internațională pentru calitate este standardul ISO 12824:2016. Standardul definește lăptișorul de matcă drept un produs fără niciun aditiv, un aliment crud și natural, neprelucrat în afara filtrării. Tabelul lui de cerințe fixează umiditatea între 62,0 și 68,5%, un conținut de 10-HDA de minimum 1,4%, proteine între 11 și 18%, zaharuri totale între 7 și 18% și lipide între 2 și 8%. Sunt descrise două tipuri de lăptișor, după hrana albinelor (exclusiv polen, nectar și miere, respectiv hrană naturală completată cu alți nutrienți), deosebite prin raportul izotopic al carbonului. Produsele în care lăptișorul este amestecat cu alte alimente sunt excluse explicit din domeniul de aplicare al standardului.

Pe piață, lăptișorul de matcă se găsește ca produs crud, ca pulbere liofilizată, în amestecuri cu miere sau cu alte ingrediente și sub denumirea de „lăptișor de matcă activat”. Primele două denumiri descriu forme verificabile prin analiză de laborator, lăptișorul în starea în care a fost recoltat și, respectiv, pulberea obținută prin îndepărtarea apei, iar compoziția celorlalte produse se citește în lista de ingrediente.

Lăptișorul de matcă crud

Lăptișorul de matcă crud este forma recoltată din botcă și păstrată fără uscare, fără încălzire și fără adaosuri, adică forma descrisă de ISO 12824. Își păstrează apa naturală și, odată cu ea, sensibilitatea la temperatură: proteinele și zaharurile lui intră treptat în reacții Maillard, al căror indicator, furozina, crește cu timpul și cu căldura. Într-un studiu care a urmărit lăptișorul timp de zece luni, furozina a crescut de aproape șapte ori la temperatura camerei și cu aproximativ 40% la 4 °C, iar pierderea nutrițională estimată, exprimată ca lizină blocată, a fost de 11,9% la temperatura camerei și de 2,3% la 4 °C. Probele recoltate recent de la apicultori cunoscuți au avut, în medie, valori de furozină semnificativ mai mici decât probele importate (Marconi et al., 2002).

Pentru lăptișorul de matcă crud, calitatea depinde, așadar, de lanțul de frig și de intervalul dintre recoltare și consum, după același principiu ca în cazul polenului crud, produsul ajunge la consumator fără uscare, conservat prin frig. Lăptișorul de matcă crud Terra:Apis este păstrat la 2–4 °C și are un conținut de 10-HDA de minimum 1,8%, confirmat prin analize de laborator.

Lăptișorul de matcă liofilizat

Liofilizarea este o tehnologie de conservare definită. Lăptișorul este congelat, apoi apa este îndepărtată prin sublimare, sub vid. Rezultatul este o pulbere stabilă la temperatura camerei, folosită de regulă în capsule. Comparațiile dintre lăptișorul proaspăt și cel liofilizat au arătat profiluri cromatografice similare, prezența 10-HDA în ambele forme și păstrarea activității antibacteriene după liofilizare (Nascimento et al., 2015).

Pentru cine citește o etichetă, efectul principal al liofilizării este concentrarea. Prin îndepărtarea apei, un gram de pulbere corespunde unei cantități de 2,5–3 grame de lăptișor proaspăt, iar procentele raportate la gram cresc în aceeași proporție. Determinările HPLC au găsit 1,26–2,21% 10-HDA în lăptișorul proaspăt pur și 3,01–6,19% în pulberea liofilizată (Zhou et al., 2007). Valoarea mai mare de pe eticheta unei pulberi reflectă, în primul rând, îndepărtarea apei, iar comparația între produse se face pe aceeași bază, de regulă echivalentul în lăptișor proaspăt. Tabelul de cerințe din ISO 12824 se referă la lăptișorul cu apa lui naturală. Pulberea liofilizată nu are valori proprii în acest tabel.

O prelucrare care modifică lăptișorul, tratamentul enzimatic

Există și o intervenție tehnologică ce schimbă compoziția lăptișorului, utilă ca termen de comparație. Proteinele MRJP pot sensibiliza persoanele atopice. Într-un studiu pe angajații unui spital universitar, 7,4% dintre respondenții testați cutanat au avut test pozitiv la lăptișor; în ansamblul studiului, aproape toate persoanele cu test pozitiv erau sensibilizate și la alți alergeni comuni, iar 9 dintre cei 461 de respondenți care consumaseră lăptișor au raportat reacții adverse (Leung et al., 1997).

Pentru această situație a fost dezvoltat lăptișorul tratat enzimatic, în care proteinele sunt hidrolizate cu proteaze. Forma tratată a păstrat vitaminele, mineralele și acidul gras specific ale lăptișorului, iar legarea anticorpilor IgE din sângele pacienților sensibilizați a scăzut semnificativ; la testarea cutanată, trei dintre cei patru pacienți testați nu au reacționat (Moriyama et al., 2013). Tratamentul enzimatic are, așadar, o denumire care descrie intervenția, un mecanism cunoscut și rezultate măsurate.

„Lăptișor de matcă activat”, o denumire de marketing

Produsele numite „lăptișor de matcă activat” există pe piață, iar adjectivul „activat” funcționează exclusiv ca argument de marketing. Nu corespunde unei tehnologii de prelucrare, nu apare în standardul ISO 12824 și nu are un parametru prin care să poată fi verificat. Termenul lipsește și din literatura științifică, într-o căutare în PubMed, în septembrie 2026, expresia „activated royal jelly” nu apare în niciun titlu sau rezumat.

Listele de ingrediente ale acestor produse descriu amestecuri: lăptișor proaspăt în miere, cu adaos de extracte vegetale și de uleiuri esențiale, sau pulbere de lăptișor liofilizat în capsule, alături de alte ingrediente. Lăptișorul din compoziție este proaspăt sau liofilizat, iar etichetele nu menționează nicio etapă tehnologică suplimentară aplicată lui.

Lăptișorul de matcă nu are o formă inactivă care să aștepte o activare, albinele lucrătoare tinere îl secretă și hrănesc cu el direct larvele și matca. După recoltare, el poate fi păstrat la rece, liofilizat, tratat enzimatic sau amestecat cu alte ingrediente, iar fiecare dintre aceste operații are un nume care o descrie. „Activat” nu corespunde niciuneia.

Atunci când este explicată, „activarea” este pusă pe seama adaosurilor. Extractele vegetale și uleiurile esențiale ar facilita asimilarea lăptișorului și i-ar crește biodisponibilitatea. Chiar dacă adaosurile ar avea acest efect, el ar aparține amestecului, iar lăptișorul din produs ar rămâne proaspăt sau liofilizat, fără altă prelucrare. Nici afirmația în sine nu are suport experimental, în PubMed nu apare niciun studiu care să fi măsurat absorbția lăptișorului administrat împreună cu extracte vegetale sau cu uleiuri esențiale.

Combinarea lăptișorului cu mierea și cu plante medicinale este o practică consacrată în apifitoterapie, iar mierea atenuează și gustul acid al lăptișorului. Un astfel de produs este o formulă și se evaluează după compoziția ei completă, citită pe etichetă. Potrivit ISO 12824, lăptișorul de matcă nu conține adaosuri. Amestecul cu miere, extracte și uleiuri esențiale este un produs cu lăptișor, căruia standardul nu i se aplică, inclusiv în privința pragului de 1,4% 10-HDA.

Cum se citește eticheta unui produs cu lăptișor de matcă?

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor oferă reperele necesare: ingredientele se enumeră în ordinea descrescătoare a greutății (art. 18), iar cantitatea unui ingredient menționat în denumirea produsului trebuie declarată (art. 22).

1. Lista de ingrediente. Compoziția reală se citește aici; primul ingredient are ponderea cea mai mare în produs.
2. Proporția de lăptișor. Când lăptișorul apare în denumirea produsului, cantitatea lui este declarată; raportată la masa totală, ea arată ce parte din produs este lăptișor.
3. Forma. „Gel”, „crud” sau „proaspăt” desemnează lăptișorul cu apa lui naturală; „liofilizat” desemnează pulberea. Pentru comparație, cantitatea de pulbere se înmulțește cu 2,5–3.
4. Păstrarea. Lăptișorul crud comercializat ca atare se păstrează la frigider, la 2–4 °C, pe tot traseul de la stupină la consumator.
5. Conținutul de 10-HDA. Pentru lăptișorul pur, valoarea poate fi declarată pe baza analizei de laborator; ISO 12824 cere minimum 1,4% în lăptișorul proaspăt.
6. Termenii care sugerează o prelucrare. Un adjectiv de tipul „activat” are acoperire atunci când producătorul poate descrie etapa tehnologică și rezultatul ei măsurat.

Parcursul recomandat

Lăptișorul de matcă se consumă ca aliment și ca ingredient al suplimentelor alimentare. Alegerea formei și a combinațiilor devine o decizie clinică atunci când există o afecțiune diagnosticată, un tratament în curs sau un istoric de alergie. În aceste situații, parcursul cuprinde diagnosticul medical, documentarea opțiunilor apifitoterapeutice, consultul cu specialistul în apifitoterapie pentru integrarea lor în schema prescrisă de medic și monitorizarea evoluției. Persoanele atopice, cele cu astm și cele cu alergie cunoscută la produsele apicole discută cu medicul înainte de a introduce lăptișorul, indiferent de formă.