Propolisul: origine botanică, compoziție și utilizări în apiterapie
2 min citire
··
Share
Tendinţa modernă este de a utiliza atât în profilaxie, cât și ca adjuvante de tratament, produse de origine naturală, cu scopul de a mări arsenalul terapeutic și de a oferi organismului compuși cât mai apropiați de starea naturală, pe care echipamentele enzimatice proprii să îi poată asimila, prelucra și elimina conform moștenirii biologice ancestrale păstrate în fiziologia omului modern.
În acest vast și inepuizabil univers de produse sunt incluse suplimentele nutriționale, care acoperă un important domeniu farmacologic, de la suplinirea carențelor până la rolul de adjuvante în terapiile convenționale.
Dacă dorești să explorezi mai profund rolul produselor apicole crude în apiterapia modernă, îți recomandăm și: → /ce-inseamna-miere-cruda/ → /magazin/
Propolisul, a cărui utilizare în medicina tradițională își are originea în cultura medicală a Greciei, Egiptului și Asiriei antice, este un amestec complex de substanțe biologic active, ceară și secreții ale albinelor melifere.
Utilizările sale tradiționale — tratamentul abceselor, vindecarea rănilor, reducerea formațiunilor superficiale sau utilizarea în procesele de mumificare — au fost completate în timp de cercetări moderne privind compoziția și activitatea biologică a propolisului. Totuși, asemenea multor produse naturale, una dintre limitările majore rămâne lipsa unui volum suficient de studii clinice standardizate.
Componentele propolisului pot fi identificate în sursele vegetale vizitate de albine. Frecvent, acestea colectează rășini de pe conifere, plopi (Populus spp.), fag (Fagus sylvatica), castan (Aesculus hippocastanum) și alte specii arboricole.
În Statele Unite ale Americii, principalele specii sursă sunt plopul și diferite specii de conifere. Conform unor cercetări recente, mugurii de plop reprezintă principala sursă de propolis în Europa, America de Sud, Asia de Vest și Africa de Nord.
Între sursele secundare pot fi menționate mesteacănul, stejarul, salcia și alunul, iar pentru alte zone geobotanice situația diferă:
– Acacia Karroo în Africa de Sud – Xanthorrhoea pressii și Xanthorrhoea australis în Australia și regiunile tropicale – mugurii și scoarța arbuștilor Plumeria accuminata, Plumeria acutifolia, Schinus terebinthifolius și Psidium guajava în insulele Pacificului, în special în Hawaii.
Studiile asupra propolisului sud-american, în special din Brazilia, au demonstrat prezența unor compuși specifici unor plante precum Araucaria angustifolia, Eucalyptus globulus și Rosmarinus officinalis.
Fiind dificil de utilizat în forma sa naturală, din cauza consistenței rășinoase, propolisul este folosit pentru fabricarea unor intermediari hidro- și liposolubili, dintre care cel mai cunoscut este tinctura de propolis.
Care sunt principalele surse botanice ale propolisului în Europa?+
În Europa, principalele surse botanice de propolis includ plopul (Populus spp.), arinul (Alnus spp.), mesteacănul (Betula spp.), alunul de pădure (Corylus spp.), stejarul (Quercus spp.) și salcia (Salix spp.). Mugurii de plop reprezintă principala sursă în Europa, America de Sud, Asia de Vest și Africa de Nord, conform cercetărilor recente.
Ce este propolisul, din punct de vedere chimic?+
Propolisul este un amestec complex de substanțe biologic active, ceară și secreții ale albinelor melifere. Albinele colectează rășini de pe conifere, plopi, fag, castan și alte specii arboricole. Compoziția variază în funcție de sursa botanică, climă, sezon și regiune geografică. În forma sa naturală, propolisul are consistență rășinoasă, dificil de utilizat ca atare.
Cum se folosește propolisul în apiterapie?+
Fiind dificil de utilizat în forma sa naturală din cauza consistenței rășinoase, propolisul este folosit pentru fabricarea unor intermediari hidro- și liposolubili, dintre care cel mai cunoscut este tinctura de propolis. Utilizările sale tradiționale includ susținerea în îngrijirea rănilor și a abceselor superficiale, completate de cercetări moderne privind compoziția și activitatea biologică.
De unde provine utilizarea propolisului în medicina tradițională?+
Utilizarea propolisului în medicina tradițională își are originea în cultura medicală a Greciei, Egiptului și Asiriei antice. Utilizările tradiționale includeau aplicarea pe abcese, susținerea în îngrijirea rănilor, reducerea formațiunilor superficiale sau folosirea în procesele de mumificare. Aceste utilizări au fost completate în timp de cercetări moderne privind compoziția și activitatea biologică a propolisului.
