Ziua internațională a albinei

În fiecare 20 mai, noi, cei de la Terra:Apis, ne oprim pentru o clipă din munca noastră. Privim în sus, către un cer care ne pare al nostru, și ne amintim că, de fapt, el este traversat, fără prea multă recunoaștere, de ființele cărora le datorăm aproape totul.

Albinele.

Ziua Internațională a Albinei este o pauză necesară. O oprire scurtă, dar lucidă, în care ar trebui să ne întrebăm, ce s-ar întâmpla dacă, într-o dimineață, nu le-am mai auzi?

20 mai, o zi care a început în Slovenia, dar ne privește pe toți

Pe 20 decembrie 2017, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat în unanimitate rezoluția prin care 20 mai devenea, oficial, Ziua Internațională a Albinei. Inițiativa a aparținut Sloveniei, susținută de Apimondia, Federația Internațională a Asociațiilor de Apicultură.

Data nu a fost aleasă întâmplător. În 20 mai 1734 s-a născut Anton Janša, dintr-o familie de apicultori sloveni, considerat unul dintre pionierii apiculturii moderne. Luna mai este, de altfel, momentul de vârf al polenizării în emisfera nordică, perioada în care lăptișorul de matcă, polenul și mierea încep să curgă din stup pentru a hrăni următoarea generație.

Tema oficială pentru 2026, anunțată de FAO, este „Bee Together for People and the Planet // A partnership that sustains us all" („Împreună cu albinele, pentru oameni și planetă - un parteneriat care ne susține pe toți"). Mesajul este limpede, relația dintre om și albină nu este una de exploatare, ci de interdependență ancestrală.

„Patru ani fără albine, patru ani fără om". Mit, adevăr și conștiință

„Dacă albina ar dispărea de pe suprafața Pământului, omul ar mai avea de trăit doar patru ani."

Pentru rigoare intelectuală, trebuie să spunem ceva: nu există nicio dovadă documentară că Einstein ar fi rostit vreodată aceste cuvinte. Citatul apare pentru prima dată într-un pamflet distribuit la Bruxelles în 1994, în timpul unui protest al apicultorilor francezi. O variantă conceptuală anterioară aparține poetului belgian și laureatului Nobel Maurice Maeterlinck, în lucrarea sa La Vie des Abeilles (1901).

Și totuși, citatul a supraviețuit. De ce?

Pentru că, deși cuvintele nu îi aparțin lui Einstein, îngrijorarea din spatele lor este reală, măsurabilă și urgentă. Iată ce spune știința, nu mitul:

• Conform FAO – Food and Agriculture Organization, aproximativ 75% din culturile agricole ale lumii depind, parțial sau total, de polenizatori.
• Aproape 90% din plantele cu flori sălbatice depind de polenizarea animală, în special prin insecte.
• Volumul producției agricole dependente de polenizare animală a crescut cu 300% în ultimii 50 de ani.
• Conform IPBES (Platforma Interguvernamentală pentru Biodiversitate), valoarea anuală globală a culturilor afectate direct de polenizatori este estimată între 235 și 577 miliarde de dolari.
• Peste 40% din speciile de polenizatori nevertebrate, în special albine și fluturi, sunt amenințate cu dispariția.

Cu alte cuvinte, chiar dacă nu am dispărea în patru ani, dieta noastră s-ar prăbuși. Iată ce ar deveni rar sau imposibil de cultivat fără albine - mere, pere, cireșe, vișine, prune, caise, piersici, căpșuni, zmeură, afine, kiwi, pepeni, dovleci, dovlecei, castraveți, roșii, ardei, vinete, cafea, cacao (deci ciocolată), migdale, alune, nuci. Practic, toată coloana vertebrală a unei diete sănătoase, vii, bogate în vitamine, fructele, legumele, semințele oleaginoase, depinde de aripile acestor insecte.

Cerealele ar rămâne (grâul, orezul, porumbul sunt polenizate de vânt). Am avea pâine. Dar nu am mai avea ce să punem peste ea.

Asta înseamnă să rămâi fără hrană sănătoasă, nu să mori de foame într-o săptămână, ci să te îmbolnăvești încet de malnutriție de micronutrienți, vitamine și antioxidanți, într-o lume care nu mai produce decât amidon.

De ce dispar albinele și ce putem face

Cauzele declinului sunt cunoscute, pesticide neonicotinoide, pierderea habitatelor florale, monoculturi agricole întinse pe kilometri, schimbări climatice care perturbă ciclul înfloririi, paraziți precum Varroa destructor, poluare. Niciuna dintre aceste cauze nu este o fatalitate. Toate sunt rezultatul unor alegeri pe care le facem noi.

Iar pe 20 mai, dincolo de orice strategie globală, fiecare dintre noi poate face câteva gesturi simple care contează:

• Plantează flori melifere, lavandă, salvie, busuioc, măzăriche, floarea-soarelui, mușcate, trifoi alb. Chiar și un balcon contează.
• Renunță la pesticide chimice în grădină. Albinele sunt extrem de sensibile chiar și la doze pe care noi nu le percepem.
• Cumpără miere și produse apicole direct de la apicultori locali, nu din supermarket. Susții o tradiție vie și o economie reală.
• Lasă „colțuri sălbatice" în curte sau grădină, un mic petic neîngrijit este de fapt un microhabitat.

Darurile stupului, vindecare ancestrală, validată științific

În tradiția noastră de familie, care a început în 1952, am învățat că stupul nu produce un singur lucru. Produce un întreg ecosistem de remedii, fiecare cu o personalitate, o intensitate, o destinație terapeutică proprie. Apifitoterapia este știința care studiază, cu seriozitate clinică, ceea ce generații de apicultori știau intuitiv, că fiecare produs al stupului are o farmacologie distinctă.

Iată o privire scurtă asupra fiecăruia, cu reperele științifice care îi susțin reputația.

Mierea brută, antibacterianul ancestral

Mierea nepasteurizată, neîncălzită, păstrează enzimele active, polifenolii și hidrogenul peroxid produs lent de glucozoxidaza. Asta o transformă într-un antibacterian de spectru larg, eficient chiar și împotriva unor tulpini rezistente la antibiotice convenționale.

Studiile clinice publicate în PubMed confirmă că mierea brută este eficientă în tratamentul arsurilor, al ulcerelor diabetice, al rănilor cronice și al inflamațiilor mucoaselor. O revizie din 2024 publicată în PMC o numește „un antimicrobian natural" cu acțiune dovedită și împotriva Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus.

→ Descoperă selecția noastră de mieri crude monoflore și poliflore, recoltate în Banatul montan, neîncălzite, nefiltrate, cu fingerprint enzimatic intact.

Propolisul, scutul natural al stupului

Propolisul este rășina pe care albinele o adună de pe muguri și o îmbogățesc cu propriile secreții. Este antibioticul, antiviralul și antifungicul stupului, cu el, albinele își sterilizează celulele înainte ca matca să depună ouăle.

O meta-analiză publicată în 2025 (PubMed ID 40421039), care a inclus 27 de studii randomizate controlate, a demonstrat că suplimentarea cu propolis reduce semnificativ markerii inflamatori: CRP, interleukina-6, TNF-alfa, în paralel cu o creștere a capacității antioxidante totale.

Studii separate au arătat activitate antivirală și imunomodulatoare relevantă în afecțiunile respiratorii — exact domeniul în care propolisul a fost folosit empiric de mii de ani.

→ Tincturile noastre de propolis sunt standardizate pe conținut de flavonoide.

Lăptișorul de matcă, hrana reginei, sprijin pentru femei

Lăptișorul de matcă este secreția cu care albinele lucrătoare hrănesc matca pe toată durata vieții ei. Singura diferență dintre o albină lucrătoare (care trăiește 6 săptămâni) și o matcă (care trăiește 5 ani și depune mii de ouă pe zi) este alimentația cu lăptișor de matcă.

Compusul-cheie este acidul 10-hidroxi-2-decenoic (10-HDA), o moleculă unică în natură, găsită exclusiv în lăptișorul de matcă. Standardul european de calitate impune un conținut minim de 1,4% 10-HDA în produsul liofilizat.

Studiile clinice sunt deosebit de relevante pentru sănătatea feminină.

• O meta-analiză publicată în 2025 în revista Menopause a arătat că suplimentarea cu lăptișor de matcă ameliorează semnificativ simptomele postmenopauzei comparativ cu placebo.
• Un studiu randomizat din 2020 a evidențiat efecte favorabile asupra metabolismului osos la femei aflate în primii 5 ani postmenopauză.
• O recenzie publicată în PMC detaliază proprietățile estrogen-like ale lăptișorului, efectele anti-aging și mecanismele de stimulare a producției de procolagen de tip I.

→ Lăptișorul nostru de matcă proaspăt este analizat pentru conținutul de 10-HDA pentru că o doză fără standard nu este o doză terapeutică.

Polenul apicol, micro-multivitamina naturii

Polenul este, în esență, proteina cu care albinele își cresc puietul. Conține toți cei 9 aminoacizi esențiali, vitamine din complexul B, vitamina C, vitamina E, peste 250 de substanțe biologic active.

Studiile publicate în reviste indexate confirmă acțiunea sa antioxidantă, antiinflamatoare, hepatoprotectoare și de susținere a sistemului imunitar. Este folosit empiric pentru convalescență, anemii ușoare, oboseală cronică și suport metabolic în perioade de efort.

→ Polenul nostru poliflor, recoltat în lunile aprilie-iulie, este păstrat la congelator de la momentul recoltării pentru a-i păstra enzimele și nutrienții nealterați.

Păstura, polenul fermentat, biodisponibilitatea maximă

Păstura, numită și „pâinea albinelor" sau perga este polenul fermentat lactic de către albine în celulele fagurelui, sub un strat de miere. Acest proces de fermentație sparge învelișul rezistent al grăuntelui de polen (exina) și eliberează aminoacizii și polifenolii care, în polenul brut, ar fi parțial inaccesibili digestiv.

Rezultatul, o biodisponibilitate de câteva ori mai mare decât a polenului proaspăt, plus un profil probiotic propriu, datorat bacteriilor Lactobacillus care realizează fermentația. O recenzie publicată în PMC o descrie ca pe „un super-aliment funcțional" cu efecte antioxidante superioare polenului brut și efecte modulatoare asupra microbiotei intestinale.

→ Păstura noastră este recoltată din faguri întregi, niciodată sub formă pulverizată.

Ce poți face astăzi, pe 20 mai

În spatele fiecărui borcan de miere de pe masa ta există o floare, o albină, un apicultor, un sol viu, un climat încă tolerant. Lanțul acesta nu este abstract, este fizic, fragil, reversibil în ambele sensuri.

Iată câteva gesturi posibile pentru ziua de astăzi:

• Plantează o floare meliferă. Sau cumpără un ghiveci cu lavandă pentru balcon.
• Cumpără miere de la un apicultor pe care îl știi. Nu cea „cu eticheta tricoloră" din supermarket, care în 70% din cazuri este blend de import.
• Vorbește copiilor tăi despre albine. Nu speriindu-i, ci uimindu-i.
• Vino la noi, la Casa cu Iederă, în Timișoara. Putem să-ți povestim, la un ceai și o linguriță de miere, ce înseamnă, concret, o albină pentru o roșie.

Și pentru că ne place onestitatea, ce nu este Ziua Albinei

Nu este o zi pentru hashtag-uri și gata. Nu este nici o zi pentru panică. Este o zi pentru luciditate. Pentru a privi mai atent ceva ce, în mod normal, ne scapă pentru că este foarte mic, foarte tăcut și foarte ocupat.

Albinele nu au nevoie de noi ca să trăiască. Ele se descurcau de 100 de milioane de ani înainte ca specia noastră să apară. Noi avem nevoie de ele. Iar Ziua Internațională a Albinei există tocmai pentru a ne aminti asta, o dată pe an, măcar.

În rest, în restul celor 364 de zile, putem face câte un mic gest care pe termen lung să conteze cu adevărat. Mic. Constant. Lucid.

Întrebări frecvente despre Ziua Internațională a Albinei

Când este Ziua Internațională a Albinei?

Ziua Internațională a Albinei se sărbătorește în fiecare an pe 20 mai, dată stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 2017. Aniversarea coincide cu nașterea, în 1734, a apicultorului sloven Anton Janša, considerat pionier al apiculturii moderne.

De ce sunt importante albinele pentru ecosistem?

Albinele sunt cei mai eficienți polenizatori de pe planetă. Conform FAO, aproximativ 75% din culturile agricole și aproape 90% din plantele cu flori sălbatice depind de polenizatori pentru reproducere. Fără albine, biodiversitatea ar colapsa și producția globală de fructe, legume și nuci ar scădea drastic.

A spus Einstein cu adevărat că dispariția albinelor ar duce la moartea omenirii în patru ani?

Nu există nicio dovadă că Einstein ar fi rostit această frază. Citatul apare prima dată într-un pamflet distribuit la Bruxelles în 1994. Cu toate acestea, îngrijorarea de fond este validată științific: deși specia umană nu ar dispărea în patru ani, dieta noastră ar deveni sărăcăcioasă, iar fructele, legumele și semințele oleaginoase — sursele principale de vitamine — ar deveni greu accesibile.

Care sunt principalele produse ale stupului și beneficiile lor?

Stupul oferă șase mari familii de produse: mierea brută (antibacterian natural, vindecare răni, antioxidanți), propolisul (antiviral, antiinflamator), lăptișorul de matcă (suport hormonal, anti-aging, sănătate feminină), polenul apicol (proteine complete, energie, sistem imunitar), păstura (probiotic natural, biodisponibilitate superioară) și ceara de albine (bază pentru cosmetice naturale).

Cum pot ajuta albinele în mod concret?

Cele mai eficiente gesturi sunt: să plantezi flori melifere (lavandă, salvie, busuioc, trifoi), să eviți pesticidele în grădină, să cumperi produse apicole direct de la apicultori locali, să lași zone sălbatice în curte și să vorbești celor din jur despre importanța polenizatorilor. Fiecare gest contează — chiar și o singură ghiveci pe balcon.

Ce este apifitoterapia?

Apifitoterapia este disciplina care îmbină utilizarea terapeutică a produselor apicole (apiterapie) cu cea a plantelor medicinale (fitoterapie). În tradiția Terra:Apis, fiecare formulă combină mierea, propolisul, lăptișorul sau polenul cu extracte din plante autohtone, pentru o sinergie funcțională superioară. Membri ai SRAFA — Societatea Română de Apiterapie, Fitoterapie și Aromaterapie, aplicăm protocoale clare, fundamentate clinic, în consultațiile personalizate.

RESPIRA. HRĂNEȘTE. RĂMÂI.

Articol scris cu grijă, pe 20 mai, în Timișoara, în laboratorul Terra:Apis. Pentru întrebări sau consultații apifitoterapeutice personalizate, ne găsești la Casa cu Iederă sau online, pe terraapis.ro.