Mărturiile APIARIUM la botezul Ninei, în Maramureș
Există zile pe care ai vrea să le poți pune într-un borcan. Să păstrezi puțin din lumina lor, din oamenii care au fost acolo, din mesele lungi, din râsete, din felul în care arăta cerul, dintr-o îmbrățișare pe care poate nici n-ai fotografiat-o.
Astăzi, sâmbătă, 29 august, Nina a fost botezată în Maramureș.
Cea mai mică dintre cele cinci fete ale Laurei Cosoi și ale lui Cosmin Curticăpean a intrat într-o poveste de familie începută cu mulți ani înaintea ei. Aceeași biserică din Baia Sprie, același Maramureș în care au fost botezate și surorile ei, aceeași întoarcere la un loc de care familia s-a legat atât de mult încât Laura îl numește, de ani buni, „acasă”.
La Casa Olarului, printre livezi, fân, lemn, ceramică, muzică și mesele așezate afară, câteva sute de kilometri mai departe de locul în care facem noi mierea, ne-am întâlnit într-un fel foarte firesc.
Prin miere.
Ce duci cu tine acasă după o zi importantă?
Mărturiile sunt unul dintre acele detalii de eveniment cărora li se acordă multă atenție înainte și surprinzător de puțină după. De multe ori rămân undeva pe o poliță. Într-un sertar. Într-o cutie cu obiecte despre care, peste câțiva ani, nu mai știi exact de unde au venit.
Când am gândit mărturiile APIARIUM, am pornit din alt loc. Am vrut ca ele să aibă o viață și după eveniment. Să ajungă acasă. Să fie desfăcut capacul. Să se pună mierea într-o linguriță, într-un mic dejun de duminică sau lângă o ceașcă de ceai. Și, pentru câteva secunde, gustul să aducă înapoi omul, locul și ziua pentru care acel borcan a fost făurit.
La botezul Ninei, mărturiile au fost cinci dintre mierile noastre: Iubire, Bucurie, Pomisiune, Recunoștință și Speranță. Cinci cuvinte pe care le purtăm deja de ani buni pe borcanele APIARIUM și care, puse împreună într-o zi ca aceasta, au căpătat alt sens.
Iubire
Pe borcanul de Miere cu Iubire, printre vișine, cardamom, ashwagandha și migdale amare, eticheta făcută special pentru Nina spune:
„Unde-s surori, e casa plină de cântec.”
Și parcă nici nu era nevoie de mai mult. Nina are patru surori mai mari. Patru fete care vor exista în fotografiile copilăriei ei înainte ca ea să-și poată aminti ceva din toate acestea. Patru voci, patru brațe, patru complice, patru povești paralele cu a ei. Uneori o propoziție mică poate spune cât o pagină întreagă.
Recunoștință
Pe Mierea cu Recunoștință, mesajul a fost:
„Să se aibă una pe alta cât îi lumea de lungă.”
Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți ura unor surori. Viața le va duce, inevitabil, în locuri diferite. Vor avea poveștile lor, familiile lor, anii lor buni și anii lor grei. Dar să te ai una pe alta „cât îi lumea de lungă” e un soi de avere care nu încape în nicio măsură contabilă.
Promisiune
Pe Mierea cu Promisiune, mesajul pentru Nina a fost:
„Să crească mare, cu poftă de oameni și cu bine în toate.”
O urare simplă și foarte vie. Poate una dintre cele mai frumoase promisiuni pe care le putem așeza, simbolic, lângă începutul unui copil: să-i placă oamenii, să intre cu curiozitate în lume și să-i fie bine în ea. În borcan, miere cu scorțișoară, măr, ghimbir, anason stelat, cuișoare și cardamom, gust cald, condimentat, cu ceva din sentimentul de acasă. Iar pe etichetă, o dorință care poate rămâne cu ea mult după ce mierea s-a terminat.
Bucurie
„Un copil bun aduce soare în casă și pace în suflet.”
Așa a plecat Mierea cu Bucurie de la noi spre Maramureș. Înăuntru: miere, cardamom, scorțișoară, cuișoare, anason, nucșoară și coajă de portocală. În afară, câteva cuvinte pentru Nina. Poate aici stă, de fapt, frumusețea unui dar făcut pentru un botez. În întâlnirea dintre ceva foarte simplu și ceva foarte personal.
Speranță
Iar pe Mierea cu Speranță am scris:
„Să-i fie viața dulce ca mierea și senină ca cerul de vară.”
Zmeură, cacao Criollo și vanilie într-un flacon ceramic mic, făcut pentru a pleca mai departe cu cineva. Dacă ar trebui să alegem o singură urare pentru un copil aflat la începutul vieții, probabil că am putea rămâne aici. Să-i fie dulce. Și să-i fie senin.
Mărturia ca obiect personal, nu ca produs de serie
Poate acesta este și motivul pentru care vorbim prea puțin despre mărturiile APIARIUM. Ele nu sunt, în esență, un produs de raft. Fiecare eveniment începe cu o conversație. Despre oamenii pentru care sunt făcute. Despre ce se sărbătorește. Despre nume, cuvinte, culori, gusturi și mesaj. Despre ce ar trebui să simtă omul atunci când ia micul flacon de pe masă și îl duce acasă. Putem personaliza eticheta. Putem alege împreună sortimentele. Putem construi o combinație de gusturi și mesaje care să aparțină acelei familii și acelei zile.
Pentru botezul Ninei au fost cinci.
Iubire. Bucurie. Promisiune. Recunoștință. Speranță.
Toate în flacoane ceramice de 150 g, cu etichete create special pentru Nina. Fiecare putea fi deschis, mâncat, împărțit. Iar ceramica putea rămâne după ce ultima linguriță de miere dispărea. E genul de obiect care păstrează în timp povestea.
Pentru nunți, botezuri și zile care merită ținute minte
Ne plac lucrurile care au sens. Poate și pentru că lucrăm cu mierea de atât de mult timp încât știm câtă poveste poate încăpea într-un aliment aparent simplu: floare, anotimp, loc, albine, mâini, miros, gust. Iar la un moment dat ne-am dat seama că mierea poate face ceva foarte frumos și la evenimente.
Poate spune mulțumesc că ai fost aici. Poate deveni mărturie de nuntă, de botez, de aniversare sau dar pentru oamenii care au stat cu tine la aceeași masă într-o zi importantă. Și, cel mai important, poate pleca acasă cu ei.
Botezul Ninei ne-a amintit tocmai asta.
În Maramureș, într-un loc construit în jurul lucrurilor făcute cu mâna, al tradiției și al ideii de a păstra ceea ce merită dus mai departe, niște flacoane mici de ceramică și miere și-au găsit foarte firesc locul. Și poate că, peste câteva săptămâni, cineva va deschide unul dintre ele la București, la Cluj, la Timișoara sau oriunde l-a purtat viața.
Va gusta.
Va citi din nou eticheta.
Și pentru o clipă va fi iar august, în Maramureș, la botezul Ninei.
Asta ne-am dorit să fie o mărturie.
Nu doar ceva cu care pleci de la o petrecere.
Ceva prin care, pentru o clipă, te poți întoarce în timp.
