În fiecare început de septembrie se repetă aceeași imagine, copii emoționați, ghiozdane încă prea mari pentru umerii lor și brațe pline cu flori pentru doamna educatoare sau învățătoare. Este un gest frumos. Un fel simplu de a spune:
Vă mulțumim că veți avea grijă de copilul nostru. Vă încredințăm o parte importantă din lumea lui.
Dar, până la sfârșitul primei zile, pe catedră se adună zeci de buchete. Toate proaspete, colorate și oferite din inimă, cu multă iubire. Toate împărțind aceleași câteva vaze aduse în grabă din cancelarie. După numai câteva zile, florile se ofilesc.
Dar mierea a fost și ea, cândva, floare
Înainte de a fi aurie, parfumată și densă, mierea a fost nectar. A fost floare de salcâm, tei, lavandă, măr sau plantă sălbatică. A fost culeasă, picătură cu picătură, și transformată de albine într-un dar care păstrează ceva din anotimpul în care s-a născut.
Mierea a fost și ea floare.
Doar că ea rămâne la fel de proaspătă și după ani.
Nu se pune în vază, ci în ceai, într-o dimineață rece. Se întinde pe o felie de pâine cu unt. Se așază peste clătite, porridge, griș sau orez cu lapte. Poate fi deschisă în septembrie sau poate fi redescoperită abia în februarie, când apare pofta de ceva bun, de un dulce sănătos. Iar odată cu gustul revine și amintirea copilului care a oferit-o în prima zi de școală.
Povestea Cristinei, un dar despre care s-a vorbit și în decembrie
Anul trecut, în septembrie, cu doar câteva zile înainte de începerea școlii, Cristina a intrat pentru prima dată în Casa cu Iederă. Venise la o seară de lectură și nu știa încă nimic despre lumea care se construiește aici, zi după zi. La finalul serii, am pregătit o degustare de miere. Cristina a luat prima linguriță și s-a oprit:
— Wow…
Nu am mai mâncat așa ceva în viața mea. Ce este?
— Noi îi spunem Iubire. MIERE CU IUBIRE. Vișine, cardamom, ashwagandha și migdale amare.
În clipa aceea, gândul Cristinei s-a dus direct la fiica ei. Peste câteva zile, fetița urma să pășească pentru prima dată într-o sală de clasă, clasa pregătitoare. Nu știa încă cine va fi învățătoare. Voia doar blândețe și iubire pentru copila ei dragă. Era tare emoționată, îmi aduc aminte și acum tremurul din vocea ei. Vorbea de cei șapte ani de acasă care nu mai prea sunt șapte, sunt șase. Uneori chiar cinci. Despre acele treceri care adună într-o mamă toate emoțiile deodată, bucurie, teamă, speranță, desprindere și o iubire aproape imposibil de pus în cuvinte. M-a întrebat cum a fost pentru când am dus copii pentru prima dată la școala. Am împărtășit despre bucuria momentului. Despre iubirea care avea de rezistat distanței.
Atunci a știut ce îi va dărui doamnei învățătoare.
IUBIRE. IUBIRE CÂT SĂ FIE SUFICIENTĂ PENTRU O CLASĂ DE 29
Nu era doar despre numele scris pe un borcan. Era energia în care își dorea ca fiica ei să învețe, să crească și să fie însoțită în următorii cinci ani. Un dar frumos, firesc și personal. Și, mai ales, unul care nu avea să dispară după câteva zile.
A ales mierea. Mierea cu IUBIRE.
Fiecare borcan purta deja mesajul pe care ar fi vrut să-l așeze pe o felicitare: Recunoștință, Speranță, Bucurie, Promisiune sau Iubire. Nu mai era nevoie de o formulare sofisticată. Mesajul era deja scris. Iar darul a fost primit cu o încântare care a depășit politețea obișnuită a primei zile de școală. Iar povestea nu s-a încheiat atunci.
În decembrie, la ședința cu părinții, doamna învățătoare vorbea încă despre Mierea cu Iubire. Trecuseră luni, florile din septembrie dispăruseră demult, dar darul Cristinei era încă acolo, în cămară, în gust și în amintire.
Acesta este, de fapt, semnul unui dar bine ales. Nu impresionează doar în momentul în care este oferit, ci continuă să însoțească omul și după ce ziua festivă a trecut.
Ce putem dărui în prima zi de școală sau de grădiniță?
Pentru noi este evident. Unul dintre cele cinci sortimente de miere, fiecare cu personalitatea și mesajul său:
Coajă de portocală, hibiscus, mandarine, lavandă, măr și scorțișoară. Poate cea mai firească alegere pentru un dascăl, un mod simplu de a-i mulțumi pentru tot ceea ce urmează să așeze, cu răbdare și grijă, în viața copilului nostru.
Zmeură, miez crud de cacao Criollo și vanilie. Dulce, blândă și luminoasă, pentru dascălul căruia îi încredințăm nu doar copilul, ci și speranța că va fi văzut, înțeles și încurajat.
Cardamom, scorțișoară Cassia, cuișoare, anason, nucșoară și coajă de portocală. Caldă, parfumată și cu gust de sărbătoare, pentru omul care poate transforma învățarea dintr-o obligație într-o bucurie.
Scorțișoară, ghimbir, măr deshidratat, anason, cuișoare și cardamom. Pentru începuturile în care așezăm o promisiune, aceea de a crește copilul împreună, cu răbdare, grijă și încredere.
Vișine coapte la soare, cardamom, ashwagandha și migdale amare. Roșu-rubinie, cu reflexe violete pentru că, dincolo de litere și cifre, copiii învață cu adevărat acolo unde se simt iubiți.
Nu renunțăm la flori. Le dăruim într-o formă care rămâne
Nu este nimic greșit în a oferi flori. Florile au delicatețea lor, iar prima zi de școală merită frumusețe. Dar poate că, anul acesta, putem privi tradiția dintr-o altă perspectivă. În locul unui alt buchet care va ajunge într-o altă vază, putem alege floarea transformată de albine într-un dar care durează. Un dar care poate îndulci o dimineață grea, o pauză dintre ore sau o seară de iarnă. Un dar pe care doamna învățătoare îl poate împărți cu familia ei. Un dar care poartă un mesaj clar și rămâne legat de copilul care l-a oferit.
Florile spun „mulțumesc” pentru câteva zile.
Mierea poate spune același lucru și într-o dimineață de februarie.
Alegeți mierea care exprimă cel mai bine ceea ce vreți să rămână.
RESPIRĂ. HRĂNEȘTE. RĂMÂI. 💛
