Polenul reprezintă un amestec de factori utili în transferul de substanţe active în organismul uman (peste 50), cu spectrul larg biologic. S-a stabilit că fiecare sursă de polen oferă o acţiune terapeutică cu nuanţări de specificitate (deci farmaceutice). Polenul de acacia, de exemplu, este calmant, în timp ce polenul de castan sălbatic favorizează circulaţia venoasă şi arterială, având şi o acţiune descongestionantă asupra ficatului şi prostatei; acela care provine de la castanul de ornament acţionează asupra tulburărilor de circulaţie, mai ales asupra celei venoase, fortificând reţeaua capilară.

Polenul de cozla în aplicaţii locale are acţiuni favorabile asupra ulcerelor varicoase, pe când cel de păpădie este diuretic, benefic pentru rinichi şi vezica urinară, depurativ şi laxativ uşor. Polenul de măr, care este un fortifiant general are de asemenea o acţiune benefică asupra miocardului. Cei care suferă de palpitaţii, eretism cardiac, de fragilitate capilară pot beneficia de polenul de sofor din Japonia care prin conţinutul său în rutozid are o eficienţă mare asupra rezistenţei capilarelor, protejând organismul de hemoragii, diminuând timpul de coagulare, reducând de asemenea ritmul cardiac.

Polenul de salvie permite reglarea funcţiei digestive şi intestinale fiind, printre altele, şi diuretic, provocând sudaţie şi reglând menstruația. Acela de cimbrişor activează circulaţia, fiind şi cu acţiune pectorală şi antiseptică, alături de cea tonică şi uşor afrodisiacă. Polenul de tei este din contră calmant şi sedativ.

Persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarențate și constipate. Polenul le este de mare folos prin aportul complex de macro și micronutrienți. Fibrele și lactobacilii refac flora intestinală și combat constipația. Așa cum și practica o arată direct, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentație echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi. Trebuie menționat și că pierderea de grăsime este urmată de punerea în libertate de toxine liposolubile și implicit de creșterea stresului oxidativ la care este supus organismul, lucru pe care polenul crud îl reduce. Este recomandat pentru întreținerea greutății optime.

Polenul crud este indicat în toate stările carențiale, inclusiv anemii de orice natură. La femeile cu menstruații abundente, îmbunătățește calitatea sângelui și contribuie la reglajul funcțiilor hormonale.

Polenul este un bun trofic muscular, fiind adecvat sportivilor și tuturor acelora care desfășoară activitate fizică intensă și au nevoie de o bună structură musculară. Susține și mușchiul cardiac. Contribuie la scăderea şi reglarea nivelului colesterolului și trigliceridelor, hrănește bine pereții tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia și tratamentul afecțiunilor cardio-vasculare.

O doză de cca. 30 g polen asigură circa 15 % din rația zilnică de fibre. Aceasta contribuie la reducerea LDL a colesterolului, suprapunându-se peste efectele vitaminelor din grupul B. Polenul tinde să normalizeze nivelurile de trigliceride și colesterol în condițiile în care alimentația și stresul sunt corect gestionate.

Polenul în profilaxia osteoporozei este menționat de Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe șobolani au demonstrat că polenul previne resorbția osoasă. Pe de altă parte unele experimente arată că rutinul (vitamina P) stimulează osteoblastele, adică celulele din care se formează osul. Reamintim că 30 g polen asigură integral necesarul zilnic de rutin. Polenul susține producerea de vitamina D, cât și absorbția și utilizarea calciului și fosforului. Polifenolii (cu deosebire kaempferolul) ca antioxidanți, previn osteoporoza, iar aminoacizii, borul și alte minerale din polen favorizează structura osoasă.

Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat evident de studenți în perioada de sesiune. Polenul cuprinde anumiți precursori ai neuro-mediatorilor din creier, inclusiv pentru endorfine, numite și mediatorii bucuriei. Borul stimulează funcțiile cerebrale și mentale. Acestea fac polenul crud util în activitatea intelectuală intensă, depresii, în reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.

S-a descoperit prin cercetările de laborator din ultimul timp că polenul crud reechilibrează flora bacteriană normală a intestinelor. Din acest punct de vedere, polenul crud protejează intestinele contra bacteriilor patogene, cărora le inhibă dezvoltarea, scade absorbția de colesterol din intestine, oferă protecție contra cancerelor hormonodependente (cancer de sân, cancer de prostată).

De asemenea, flavonoidele din polen contribuie la diminuarea pierderii de calciu din oase, prevenind osteoporoza, în vreme ce calciul și vitamina D, pe care le conține în cantități importante, sunt implicate în întreținerea țesutului osos. Polenul îmbunătățește și activitatea creierului. Este foarte util pentru persoanele care desfășoară muncă intelectuală, deoarece crește capacitatea de lucru și scade oboseala, reduce efectele stresului, diminuează depresia psihoemoțională. Acei oameni care obișnuiesc să consume polen sunt mai voioși și mai optimiști.

Și pacienţii cu diabet pot lua polen, deși acesta conține și glucide (în medie 20-30 %). S-a demonstrat că administrarea a 2-3 lingurițe de polen pe zi, la diabetici, ajută la obținerea și întreținerea unui nivel glucidic mai bun, la reglarea tuturor funcțiilor corpului și obținerea unei stări generale de bine.

Prin conținutul de proteine de calitate, fier și vitamina B12, polenul este indicat și persoanelor cu anemie sau astenie, în special asociat cu lăptișorul de matcă. Este util în oboseala cronică (chiar și pentru reducerea nedoritelor cearcăne), la persoane debilitate, copii hipotrofici, subponderali, la cei cu retarduri de la naștere. Foarte importantă este prezența în polen a rutinei, numită și rutozid sau vitamina P. Ea are rol de trofic al peretelui vascular și antiagregant plachetar. Astfel, polenul se face util persoanelor cu afecțiuni cardio-vasculare, inclusiv accidente vasculare cerebrale, infarcte miocardice acute sau cronice, arteriopatii cronice obstructive, afecțiuni diverse ale vaselor mici, cât și ale sistemului venos, cu risc de tromboze. Prin bogăția sa în proteine și vitamine, polenul este și un excelent trofic hepatic.

Din punct de vedere hormonal, unele persoane se tem de încărcătura polenului în hormoni masculini. De fapt, aceasta este o idee învechită, ce pornește de la faptul că polenul reprezintă celula sexuală masculină a plantei. Practic, această idee a fost infirmată de cercetările biochimice asupra plantelor. În fapt, prin efectele sale nutritive profunde cât și prin complexitatea sa, stimularea este mai mult funcțională decât hormonală. Vegetalele nu produc și nu conțin hormoni, în înțelesul biologiei umane. Ele au în schimb niște substanțe numite auxine, care țin sub control creșterea plantelor și a diferitelor părți ale lor. Auxinele se găsesc de regulă în părțile lor tinere, în semințe și polen. Sunt substanțe care pentru om contribuie la reglarea unor funcții fiziologice. Un exemplu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminuează la femei și se fortifică la bărbați, iar părul capilar se înfrumusețează la ambele sexe.

Polenul ajută la întreținerea potenței și la recuperarea funcției reproducătoare masculine, fiind util în infertilitatea masculină. Dar se folosește și la femeile cu infertilitate, deoarece hrănește bine toate țesuturile reproducătoare.

Polenul este un foarte puternic hepato-protector și hepato-trofic, fiind indicat în toate tipurile de afecțiuni hepatice, de la simpla steatoză, hepatite acute și cronice, până la ciroze și cancere hepatice. De asemenea susține ficatul, flora intestinală și întregul organism, prin multiple mecanisme, în cursul altor terapii convenționale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie și radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică și analizele bune de sânge. Dacă cineva se mai întreabă dacă nu cumva polenul „hrănește” tumoarea, trebuie spus că tumorile apar și sunt întreținute de greșelile noastre și de toxinele din alimentele superchimizate și procesate. Până acum nu se cunosc demonstrații a faptului că un aliment sau supliment natural „a hrănit” vreo tumoare.

Încă de mult timp polenul era cunoscut ca eficient în prevenirea și tratarea afecțiunilor prostatei, inclusiv a cancerului de prostată. Cercetările de laborator au dezvăluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testiculi și canalele adiacente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant și anticancerigen. Fitosterolii (beta-sisterol, campestrol), susțin buna funcționare a prostatei și reduc incidența hiperplaziei de prostată.

Odată cu vârsta se cunoaște că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată și în buna funcționare a prostatei, implicit, atunci când lipsește, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favorizată de polen, pe căi enzimatice. Vitamina E și zincul protejează de asemenea contra cancerului. Flavonoidele din polen prin acțiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca și în cel de sân.

Cancerul de sân la femei prezintă sub raport cauzal, unele similarități cu cel de prostată la bărbați. Elementele descrise mai sus, cât și un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) și acizi grași polinesaturați contribuie la profilaxia și tratamentul acestor tipuri de cancer.

În privința pacienților cu tumori, am mai aminti despre triada de aur: propolis – zeolit – lăptișor de matcă, care are efecte terapeutice foarte puternice. Iar polenul în combinație cu ele aduce suportul nutritiv cu micronutrienți și cu hrănire funcțională, foarte necesară într-o afecțiune atât de grea. La acești pacienți, în special la cei care urmează chimioterapie, combinația numită susține ficatul greu încercat, modulează imunitatea, energizează.