MIERE DE MANĂ

Este singurul sortiment de miere care nu provine din nectarul florilor, proveniența ei fiind creditată din două surse: cea mai importantă, o reprezintă secreţiile dulci ale arborilor. Pe trunchiul sau pe frunzele arborilor de brad, pin, molid sau chiar fag sau salcie, se secretă răşini sau substanţe lipicioase dulci. Aceste substanţe sunt recoltate de albine, în special în perioada de primavară şi toamnă, atunci când florile sunt puţine sau când oferă puţin nectar.

A două sursă de miere de mană o reprezintă excreţiile dulci ale afidelor, insecte mici verzui. Seva plantelor, pe care afidele o consumă, conţine o cantitate mare de glucide şi mai puţine substanţe necesare pentru sinteza proteinelor, afidele fiind nevoite să prelucreze cu aparatul lor digestiv multă sevă. Surplusul de glucide este astfel excretat sub formă de mici picături dulci (mana). Albinele sunt atrase de caracterul dulce al manei și preiau aceste picături dulci, în special dacă flora din jur nu acoperă necesarul lor de nectar.

Astfel, putem considera că mierea de mană poate avea origine fie vegetală, rezultat al secreţiei plantelor, fie animală, preluată din excreţia afidelor.

Mierea de mană este extrem de apreciată, în special datorită faptului că poate fi consumată şi de persoanele alergice la polenul floral. Este, pe bună dreptate, considerată un adevărat cocktail de minerale, conţinutul de minerale în mierea de mană fiind, spre exemplu, de şase ori mai mare decât în mierea de salcâm. Acest sortiment de miere mai conţine și substanţe antioxidante precum fenoli sau flavonoizi. De asemenea, a fost evidenţiat un conţinut mare de componente bioactive în raport cu celelalte tipuri de miere, conţinutul de enzime şi substanţe antibiotice fiind mult mai mare decât la mierea provenită din nectarul florilor.

Mierea de mana are o valoare deosebita pentru consumul uman şi datorită conţinutului de acizi organici, bioflavonoide, vitamina C și a vitaminelor din grupul B. Datorită conţinutului ridicat de minerale este frecvent recomandată în tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii și la adolescenti, în osteoporoză şi afecţiuni articulare atât la adulţi, cât şi la vârstnici. Este utilă şi persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.

Mod de utilizare: intern; în regim obișnuit de viață: între 5 și 15 g/zi (1-3 lingurițe); în regim de suprasolicitare fizică sau psihică: între 15 și 30 g/zi (3-6 lingurițe); pentru femei însărcinate, copii și persoane cu probleme de sănătate: cu avizul consultantului de specialitate. A se amesteca înainte de consum.