Absorbția și funcționarea corectă unor minerale este condiționată de alte minerale ori vitamine. Exemplu: absorbția calciului este dependentă de magneziu, totodată și de fosfor, care susține și absorbția fierului; dar și absorbția fosforului depinde de calciu. Magneziul este în corelație cu vitamina B6; buna metabolizare a calciului depinde de vitamina D; borul susține metabolismul calciului, fosforului, magneziului, vitaminei D și cuprului. Iar dezbaterea poate continua.
La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre elementele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge și determinăm o carență oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luam calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca și restul componentelor aflate în inter-relație cu el să fie la niveluri corespunzătoare, spre a reveni la echilibru. Corpul omenesc nu este o simplă sumă de elemente singulare. El este un întreg complex, în care fiecare element, fie el macro- sau microscopic, se află în interdependență cu numeroase alte componente. Oricare constituent are valențele specifice ființei umane doar în contextul de viață al acesteia. Așadar, o carență punctuală depistată poate fi rezultatul altor deficiențe structurale ori funcționale, iar la rândul său antrenează diverse tulburări. Aceste relații se pot normaliza printr-un aport complex de elemente nutritive oferite inter-relaționar la „pachet” de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc; de menționat ca macroelemente minerale: Ca, Mg, P, K, Na și ca microelemente: Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenția câteva dintre ele. Zincul deși aflat în organism în cantități foarte mici, mai puțin de 2 g la un adult de 70 kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1000 care ne gestionează viața. Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantități mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu. Se spune că într-o lingură de supă cu polen crud se găsește cam de 5 ori doza zilnică recomandată de seleniu. Foarte important de știut este că seleniul leagă metalele grele aflate în surplus în corp, sub formă de selenuri stabile; acestea sunt ulterior eliminate prin organele depurative. Borul, un element puțin cunoscut, este necesar pentru rezistența oaselor, stimulează funcțiile cerebrale și vivacitatea mentală, favorizează somnul, contribuie la reglarea secrețiilor de hormoni sexuali. Se găsește destul de puțin în surse naturale, iar polenul este una dintre ele.
